Pensiunea Casa Cositorarului din orașul Sighișoara

Ca să recomanzi o locație, indiferent de profilul ei, ceva trebuie să te impresioneze, designul și arhitectura spațiului, mâncarea, dacă faci trimitere la un restaurant, și – de ce nu? – serviciile care de cele mai multe ori ele fac diferența, ele recomandă locul.

Pensiunea-Casa-Cositorarului-din-orasul-SighisoaraȘi noi, echipa Eu Iubesc România, am primit o recomandare, să vizităm pensiunea Casa Cositorarului din orașul Sighișoara. Din pozele de pe net, sincer, eu personal, nu am înțeles ce face să fie atât de spectaculos spațiul. Îl analizam din punct de vedere al amenajării interioare (ce să-i fac?, defect profesional) și nu găseam ceva care să mă surprindă nemaipomenit, nu era ceva ce nu mai văzusem.
Însă, mi s-a confirmat din nou, la fel ca și în cazul oamenilor, unde frumusețea este dată mai mult de interior decât de aspectul fizic (cred ca vi s-a întâmplat să cunoașteți o persoană extrem de frumoasă, dar cu o personalitate care lasă de dorit… și atunci parcă nu a mai fost așa de arătoasă), că sufletul este cel care are ultimul cuvânt de spus.
Am avut ocazia să vedem locația în două momente diferite ale zilei, la prânz și pe înserat, și în ambele arăta diferit, trăia diferit.
Pe o parte era terasa, care m-a fascinat încă de la început. Combinația de fier forjat, piatră autentică și lumini este o combinație fatală pentru mine. Există ceva în această asociere ce mă face să suspin, să mă gândesc la vacanță, la leneveală. Pe de altă parte (și la propriu și la figurat), erau pensiunea și cafeneaua. Din momentul în care am pus primul pas în pensiune m-am simțit ca într-o poveste. Cele 4 camere aveau ceva comun cu atmosfera de acasă, îmi transmiteau atâtea energii pozitive. Evident că primele piese care mi-au atras atenția au fost cele pictate manual, chiar de dna Rusu (proprietara) și obiectele sanitare (baia spune foarte multe despre omul care stă într-o casă, cel puțin din punctul meu de vedere).
În ceea ce privește cafeneaua, la lăsatul serii, pe lângă faptul că arăta fantastic în lumina difuză, respira o seară în familie, alături de cei dragi. Am ales canapeaua cu somn (așa au intitulat-o cei ai casei) și la scurt timp după ce m-am așezat, am simțit o relaxare deplină, mai cu seamă că ne-am și înfruptat din gustările casei. Preparatele, realizate din ingrediente naturale, aveau gust, iar vinul casei completa savuros meniul. Doamna Rusu a avut grijă să ne răsfețe pe măsură, din toate punctele de vedere, și nu pentru că veneam de la București, ci pentru că așa este dânsa, își întâmpină oaspeții așa cum ne întâmpinam noi membrii familiei.
Și ce mi-a plăcut, ce m-a impresionat, pe lângă accentul de care îmi este extrem de drag, a fost faptul că am văzut-o cu șorțul după gât, precum și că și-a făcut timp să stea cu noi să ne povestească despre Sighișoara, despre ce ar trebui să vedem și unde, în altă parte decât la ea, am mai putea mânca ceva bun.
Dacă am învățat ceva de la Adriana Rusu este că faptul că un business înseamnă implicare și multă muncă, iar lucratul alături de angajate – pe care apropo, le numește Fetele Mele -, cot la cot, nu este nicidecum o rușine, este o normalitate în care toți întreprinzătorii ar trebui să creadă.
Casa Cositorarului înseamnă de fapt Adriana Rusu, un alt om deosebit adăugat pe lista mea de oameni frumoși.

Lasă un comentariu...

*